iubirea sentiment altruist?Citeam zilele trecute pe un site povestea unei femei inselate la scurt timp dupa casatorie cu o dama de companie(zic asa,pt ca mi-am propus sa vorbesc frumos azi). Toate persoanele care postasera comentarii o felicitau pt puterea de a fi tras un sut in partea dorsala persoanei care, pana acum o luna era totul pentru ea .Recunosc, si eu i-am apreciat curajul. Printre comentarii aparea si unul dezaprobator.Culmea, tot de la o femeie,desi eu am multe semne de intrebare.Persoana despre care vorbesc era foarte revoltata de cum celelate femei incurajeaza divortul. Principalul ei argument era faptul ca: iubirea este un sentiment altruist si iertarea este “rupta din el”.
Drept urmare ,dragi femei inselate, daca sustineti ca iubiti nu divortati,stati si suportati ca proastele,ca doar iubirea e un sentiment frumosc nascut intr-un suflet nobil, plin de iertare. Printre randurile ei, fata asta ne invata sa ne iubim barbatii asa cum sunt ei,fara “sclifosenii”.
Si stau si ma intreb :oi fi eu nebuna?Cine poate spune pana unde merge iubirea si daca e drept ca din iubire sa suporti orice omului de langa tine?
Se mai zice ca in dragoste nu are ce cauta orgoliul.Asa sa fie?Adica din iubire poti chiar sa te lasi calcat in picioare pentru ca vezi Doame, tu esti o persoana nobila,altruista:"femeia perfecta".Dar oare "femeia perfecta" nu are si ea sentimente?nu merita pe langa iubire si respect?"Femeia perfecta" nu poate avea si ea mandria ei?
