Pasesc pe poteca rece.Picaturi de ploaie imi trec prin par.Adierea vantului de vara imi sufla in fata.Ridurile ce-mi brazdeaza fruntea tradeaza natura gandurilor ce-mi dau tarcoale.Am pumnii inclestati.Nu stiu de ce. Acest lucru ma face probabil sa ma simt mai puternica,mai sigura pe mine. Pasesc usor fara a-mi intoarce privirea.Usor,dar hotarat.Nu m-as intoarce nicicand.E doar o idee...sau un tel:mereu inainte. Nimeni in jur.S-au adapostit toti de ploaie?! Eu ma incapatanez sa merg.Incotro? Ploaia imi face bine.Imi spala gandurile,sufletul...ma face melancolica. Ce scurta e viata! O viata in care am putea face atat de multe,dar uneori refuzam . Sper doar ca mai e timp...pentru mine,pentru noi,pentru visele pe care le avem.
O raza.Zambesc.Ploaia s-a oprit.Iese soarele.Adieri de iarba proaspat taiata imi inunda simturile. Nu am opresc.Zambesc din nou.Va trece...si acest prezent o sa devina candva trecut.Totul trece.
Zambesc!